Contracte de credit – 4 lucruri pe care trebuie să le cunoști
Ce este un contract de credit?
Contractul prin care un creditor acordă, promite sau stipulează posibilitatea de a acorda unui consumator un credit sub forma de amânare la plată, împrumut sau alte facilități financiare similare, cu excepția contractelor pentru prestarea de servicii în mod continuu ori pentru furnizarea de bunuri de același fel, atunci când consumatorul plătește pentru asemenea servicii sau bunuri în rate, pe durata furnizarii lor. (Art. 7 O.U.G. 50/2010)
Ce trebuie să cuprindă un contract de credit?
Conform art. 8 din O.U.G. 52/2016, creditorii sau, dacă este cazul, intermediarii de credite şi reprezentanţii desemnaţi pun în permanenţă la dispoziţie informaţii generale clare şi uşor de înţeles legate de contractele de credit, pe hârtie ori pe un alt suport durabil sau în formă electronică.
- a) identitatea şi adresa sediului social şi a punctului de lucru al creditorului şi, după caz, ale intermediarului de credit ori ale reprezentanţilor desemnaţi;
- b) scopurile în care poate fi utilizat creditul
- c) formele garanţiei, inclusiv, dacă este cazul, posibilitatea ca aceasta să se afle într-un alt stat membru;
- d) durata posibilă a contractelor de credit;
- e) tipurile de rată a dobânzii disponibile, indicând dacă dobânda este fixă şi/sau variabilă, împreună cu o scurtă descriere a caracteristicilor unei rate fixe a dobânzii şi ale unei rate variabile a dobânzii, inclusiv a implicaţiilor pentru consumator;
- f) în cazul în care împrumuturile într-o monedă străină sunt disponibile, indicarea monedei (monedelor) străine, inclusiv o explicaţie a implicaţiilor pentru consumator atunci când creditul este în valută;
- g) un exemplu reprezentativ al valorii totale a creditului, al costului total al creditului pentru consumator, al sumei totale plătibile de către consumator şi al DAE;
- h) o indicaţie privind posibile costuri suplimentare, care nu sunt incluse în costul total al unui credit pentru consumator, de plătit în legătură cu un contract de credit, precum şi faptul că, în cazul în care o parte din aceste costuri sunt anterioare încheierii contractului, faptul că acestea trebuie achitate indiferent dacă se încheie sau nu contractul;
- i) diferitele modalităţi disponibile de rambursare a creditului, inclusiv numărul, frecvenţa şi cuantumul ratelor periodice;
- j) dacă este cazul, o declaraţie clară şi concisă conform căreia respectarea termenilor şi condiţiilor contractului de credit nu garantează rambursarea valorii totale a creditului în temeiul contractului de credit;
- k) o descriere a condiţiilor direct legate de rambursarea anticipată;
- l) faptul că este necesară o evaluare a bunului de către un evaluator autorizat, precum şi eventuale costuri conexe pentru consumator ce decurg din aceasta;
- m) o indicaţie privind serviciile accesorii aferente contractului, pe care consumatorul este obligat să le achiziţioneze pentru a obţine creditul sau pentru a îl obţine în conformitate cu termenii şi condiţiile prezentate şi, după caz, faptul că serviciile accesorii pot fi cumpărate de la un alt furnizor decât creditorul;
- n) în cazul în care încheierea unui contract de asigurare este obligatorie pentru consumator, se menţionează clar acest lucru, precum şi toate modalităţile şi termenele pe care consumatorul le are la dispoziţie pentru a face dovada asigurării. De asemenea se menţionează clar acţiunile creditorului în cazul în care consumatorul nu a făcut dovada existenţei unui contract de asigurare, în condiţiile stabilite prin contract;
- o) o avertizare generală privind posibilele consecinţe ale nerespectării angajamentelor legate de contractul de credit
- p) o avertizare cu privire la riscurile pe care le presupune contractarea unui credit.
Diferența între dobânda variabilă și dobânda fixă
Dobânda fixă este stabilită la semnarea contractelor de credit și nu poate fi modificată pe toată perioada finanțării.
Dobânda variabilă este formată dintr-un indice ROBOR, EURIBOR sau LIBOR, în functie de valuta creditului și marja.
Factorii care contribuie la modificarea standardelor de creditare practicate de bănci:
- Situația actuală sau așteptată a capitalului băncii
- Deciziile de politică monetară sau prudențială ale BNR
- Așteptările privind situația economică generală
- Riscul asociat industriei în care activează compania
- Modificarea ponderii creditelor neperformante în portofoliul băncii
- Riscul asociat colateralului/garanției solicitate
- Riscul asociat unei creșteri/scăderi rapide și accentuate a prețurilor imobilelor (doar pentru creditele garantate cu ipoteci asupra imobilelor comerciale)
- Presiunea concurenței din sectorul bancar și din sectorul nebancar
- Modificarea ponderii creditelor neperformante pentru locuințe în portofoliul băncii
- Concurența cu alte surse de finanțare (piața de capital și acționariat etc.)
- Alți factori
Standardelor de creditare reprezintă normele interne de creditare sau criteriile ce ghidează politica de creditare a instituțiilor de credit.
Pentru mai multe informații: Ordonanță de urgență nr. 52 din 14 septembrie 2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori