Legea nr. 179/2019 din 10 octombrie 2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, precum şi pentru modificarea art. 7 pct. 15 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 829 din 11 octombrie 2019.
Principalele modificări
În tot cuprinsul ordonanţei, termenul „beneficiar” se înlocuieşte cu termenul „francizat”.
ART. 1 (1) Franciza reprezintă un sistem de comercializare a produselor şi/sau al serviciilor şi/sau al tehnologiilor, bazat pe o colaborare continuă între persoanele fizice sau juridice independente din punct de vedere juridic şi financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită francizat, dreptul şi impune obligaţia de a exploata o afacere, în conformitate cu conceptul francizorului. Acest drept autorizează şi obligă pe francizat, în schimbul unei contribuţii financiare directe sau indirecte, să utilizeze mărcile de produse şi/sau de servicii, alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială protejate, know-how-ul, drepturile de autor, precum şi însemne ale comercianţilor, beneficiind de un aport continuu de asistenţă comercială şi/ sau tehnică din partea francizorului, în cadrul şi pe durata contractului de franciză încheiat între părţi în acest scop.
(2) Francizorul este un profesionist care:
a) este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate sau a oricărui alt drept de proprietate intelectuală sau industrială; drepturile trebuie să fie exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciză;
b) conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;
c) asigură francizatului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate;
d) utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului;
e) demonstrează aplicarea concretă a cunoştinţelor pe care le deţine, în cadrul unei unităţi pilot; obiectivele principale ale unităţii-pilot sunt testarea şi definitivarea formulei de afaceri.
(3) Francizatul este un profesionist, persoană fizică sau juridică, selecţionat de francizor, care aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză, aşa cum este ea definită de către francizori.
(4) Reţeaua de franciză cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale între un francizor şi mai mulţi francizaţi, în scopul promovării unei tehnologii, unui produs sau serviciu, precum şi pentru dezvoltarea producţiei şi distribuţiei unui produs sau serviciu. Francizatul este susţinut de către francizor, prin aportul continuu de asistenţă comercială şi/sau tehnică, în cadrul şi pe durata contractului de franciză încheiat între părţi.
(5) Unitatea-pilot este echivalentul unui prototip, având scopul de a asigura cea mai facilă cale de aplicare în practică a reţetei de succes a francizorului, de a testa sistemul de franciză şi infrastructura acestuia, servind proiectării programului de franciză şi elaborării manualelor de instruire şi a operaţiunilor zilnice.”
La articolul 2, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Francizorul furnizează viitorului francizat informaţii care îi permit acestuia să participe, în deplină cunoştinţă de cauză, la derularea contractului de franciză.
(3) Francizorul furnizează potenţialului francizat un document de dezvăluire de informaţii, care trebuie să conţină date specifice referitoare la:
a) istoricul şi experienţa francizorului;
b) amănunte privind identitatea managementului francizei;
c) istoricul de litigii al francizorului şi al conducerii acestuia;
d) suma iniţială pe care trebuie să o investească francizatul;
e) obligaţiile reciproce ale părţilor;
f) copii ale rezultatului financiar al francizorului din ultimul an;
g) deţinerea informaţiilor cu privire la unitatea-pilot.”
La articolul 2, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
„(4) Până la debutul reţelei sale de franciză, francizorul va opera eficient un concept de afaceri, pentru o perioadă de cel puţin un an, în minimum o unitate-pilot.”
La articolul 7 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, punctul 15 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„15. franciza – un sistem de comercializare a produselor şi/sau al serviciilor şi/sau al tehnologiilor, bazat pe o colaborare continuă între persoanele fizice sau juridice independente din punct de vedere juridic şi financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită francizat, dreptul şi impune obligaţia de a exploata o afacere în conformitate cu conceptul francizorului; acest drept autorizează şi obligă pe francizat, în schimbul unei contribuţii financiare directe sau indirecte, să utilizeze mărcile de produse şi/sau de servicii, alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială protejate, know-how-ul, drepturile de autor, precum şi însemne ale comercianţilor, beneficiind de un aport continuu de asistenţă comercială şi/sau tehnică din partea francizorului, în cadrul şi pe durata contractului de franciză încheiat între părţi în acest scop;”
Pentru mai multe informații: Legea nr. 179/2019 din 10 octombrie 2019