Conform Codului Fiscal, impozitul datorat de nerezidenţi pentru veniturile impozabile obţinute din România se calculează, se reţine şi se plăteşte la bugetul de stat de către plătitorii de venituri. În vederea clarificării situației fiscale și a evitării dublei impozitări a veniturilor obținute de către un contribuabil de către doua state au fost încheiate diverse protocoale și convenții în acest sens.
Criterii de stabilire a rezidenţei persoanei fizice, potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri
Dacă o persoană fizică este considerată rezidentă atât în România, cât şi într-un stat semnatar al convenţiei de evitare a dublei impuneri, rezidenţa persoanei fizice se stabileşte după cum urmează:
- persoana fizică este considerată rezidentă numai a statului în care are domiciliul, respectiv locuinţa permanentă aflată la dispoziţia sa. O locuinţă se consideră permanentă dacă este proprietatea personală a persoanei fizice, dacă aceasta este închiriată de persoana respectivă sau dacă rămâne disponibilă oricând pentru această persoană şi/sau familia sa;
- dacă aceasta deţine o locuinţă permanentă aflată la dispoziţia sa în ambele state, persoana este considerată rezidentă numai a statului în care îşi are centrul intereselor vitale, respectiv în statul cu care relaţiile sale personale şi economice sunt mai apropiate. În analiza relaţiilor personale se acordă atenţie familiei soţului/soţiei, copilului/copiilor, persoanelor aflate în întreţinerea persoanei fizice şi care sosesc în România împreună cu aceasta, calitatea de membru într-o organizaţie caritabilă, religioasă, participarea la activităţi culturale sau de altă natură. În analiza relaţiilor economice se acordă atenţie dacă persoana este angajat al unui angajator român, dacă este implicată într-o activitate de afaceri în România, dacă deţine proprietăţi imobiliare în România, conturi la bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în România. Dacă o persoană fizică deţine o locuinţă într-un stat semnatar al unei convenţii de evitare a dublei impuneri încheiate cu România şi deţine la dispoziţia sa şi o locuinţă în România în timp ce o păstrează pe prima, faptul că păstrează prima locuinţă în statul în care a locuit preponderent, unde a muncit şi unde se află familia sa şi toate proprietăţile sale poate, împreună cu alte elemente, să demonstreze că persoana în cauză şi-a păstrat centrul intereselor vitale în celălalt stat, şi nu în România.
Acelaşi criteriu de stabilire a centrului intereselor vitale este folosit în mod corespunzător şi pentru persoanele fizice rezidente care părăsesc România;
- dacă nu poate fi determinat statul în care persoana are centrul intereselor vitale sau dacă respectiva persoană nu deţine o locuinţă permanentă aflată la dispoziţia sa în niciunul dintre state, se consideră că este rezidentă a statului în care aceasta locuieşte frecvent. Astfel, se vor avea în vedere şederile pe care le are persoana respectivă în toate locurile din acelaşi stat;
- dacă persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în niciunul dintre ele, se va considera că persoana respectivă este rezidentă a statului a cărui naţionalitate/cetăţenie o are;
- dacă persoana are naţionalitatea/cetăţenia ambelor state sau nu are naţionalitatea/cetăţenia niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva această problemă pe cale amiabilă la nivelul acestora, potrivit articolului „Procedura amiabilă” din convenţia de evitare a dublei impuneri.
România a încheiat convenții de evitarea a dublei impuneri cu următoarele state: Africa de Sud; Albania; Algeria; Arabia Saudită; Armenia; Australia; Austria; Azerbaidjan; Bangladesh; Belarus; Belgia; Bulgaria; Canada; Cehia; China; Cipru; Coreea de Sud; Coreea de Nord; Croaţia; Danemarca; Ecuador; Egipt; Elveţia (Protocol) Emiratele Arabe Unite; Estonia; Etiopia; Federaţia Rusă; Filipine; Finlanda; Franţa; Georgia; Grecia; Hong Kong; India; Indonezia; Iran; Irlanda; Islanda; Israel; Iordania; Italia; Letonia; Liban; Lituania; Luxemburg; Japonia; Kazahstan; Kuwait; Malayezia; Malta; Macedonia; Marea Britanie; Maroc; Mexic; Moldova; Namibia; Nigeria; Norvegia; Olanda; Pakistan; Polonia; Portugalia Qatar; Germania; Serbia; Muntenegru; Bosnia-Herţegovina; San Marino; S.U.A.; Singapore; Siria; Slovacia; Slovenia; Spania; Sri Lanka; Sudan; Suedia; Tadjikistan; Thailanda; Tunisia; Turcia; Turkmenistan; Ucraina; Ungaria; Uruguay; Uzbekistan; Vietnam; Zambia.
Pentru mai multe informații: ANAF
